Eu si prietenii

Saga Kid  23,23  martie 2016

Ieri si astazi am mers la after-school Saga Kid, Sediul din Primaverii si cel din zona Baba Novac. 

Am fost asteptata 

de copiii care pregatisera deja telefoanele si caietelele pentru poze sau autografe. Am inceput sa le povestesc despre mine, despre pasiunea mea si despre expeditiile mele iar ei erau din ce-n ce mai intresati si aveau din ce-n ce mai multe intrebari de pus. Erau foarte fericiti si incantati de ceeace le spuneam. Apoi le-am aratat niste filmuletele din Ojos del Salado si Aconcagua impreuna cu o serie de poze din celelale expeditii.

Dupa ce le-am raspuns cu drag la toate intrebarile pe care le aveau am mai discutat putin si am inteles ca si lor le place mult sa se catere si sa mearga pe munte.

Am fost placut surprinsa de modul in care sunt educati, in spiritul reciclarii, al griji fata de mediu. De exemplu acum au un proiect in care construiesc igluuri din peturi de lapte.

Am facut poze de grup,  apoi am mai ramas putin sa ne jucam. Ma bucur foarte mult ca am avut ocazia sa le povestesc acestor copii despre pasiunea mea si ca am aflat ca le place natura, escalada si mai ales sa mearga pe munte!

Sunt sigura ca ma voi intalni cu unii din acesti copii energici, activi si curiosi sa-si descopere pasiunile, in programele mele in care vor simti magia de a descoperi curajul, vor participa la jocuri de echilibru si indemanare, vor invata sa se cateri pe prize artificiale si pe stanci, vor descoperi, in drumetie, farmecul, frumusetile si diversitatea naturii.

Mai multe poze AICI

13 iunie 2015 - Magia curajului in Cheile Rasnoavei

A fost o sambata excelenta, o asteptam demult, ca dupa doua saptamani de antrenamente aveam chef de ceva jocuri  si prieteni noi sau mai vechi de joaca pe stanci si pe munte. M-am bucurat sa vad atatea copii veniti sa vada muntele si sa invete sa catere. Unora cand au vazut stanca li s-a facut teama de inaltime si spuneau: “vai de mine ce sus este, e prea greu, nu pot!” altii, insa, abea asteptau sa se catere pe ea. 

Am facut lucrurile pe rand, nu departe de stanca este locul nostrum de joaca. Aici am catarat in pom cu ajutorul unor prize atasate, ne-am suit pe o scara de cordelina asigurati cu hamuri si corzi, am facu exercitii de echilibru pe Base line. In timp ce ne jucam mai intrebam copii daca le mai este frica de cataratul la stanca, majoritatea imi spuneau ca nu, desi dupa cum trageau cu ochiul la stanca din apropiere, stiam ca teama exista inca dar, acum, dorinta de a incerca si de a reusi devenise din ce in ce mai mare.

Asa ca, odata terminate jocurile de obisnuire cu inaltimea si cu pozitia de coborare asigurata, ne-am dus pe stanca, la traseele echipate cu coarda de asigurare de sus, echipati cu ham si casca. Cu emotii dar si cu nerabdare, copii au demonstrate ca si-au invins frica, ca au capatat indemanare si incredere in ei, asa ca aproape toti au facut traseele pana sus, s-au bucurat si au mai repetat catararea. 

Bucuria reusitei si mandria unui timp mai scurt sau a mai multor urcari a devenit subiect de discutie atunci cand oboseala ne-a domolit elanul de temerari. 

 

Cand am terminat de catarat am mers si ne-am dat cu un leagan urias adica un leagan de patru personae in care stateam si eram asgurati cu carabiniere. Leaganul era prins de un fag inalt asa ca am avut destul loc sa ne invartim. 

Cand a trebuit sa plece, copii au fost foarte tristi pentru ca mai vroiau sa se catere si sa ne jucam impreuna, la inaltime.  Eu eram bucuroasa ca mai imi facusem cativa prieteni care, cu siguranta, isi descoperisera pasiunea pentru munte si reusisem impreuna, si de aceasta data, sa ne distram de minune, magia curajului facandu-si efectul, pe munte si pe stanca, nu doar la munte.

Mai multe fotografii AICI. 

Si Tu poti fi TEMERAR!

Sa ne ANTRENAM!






5-7 iunie 2015, Sa ne ANTRENAM! Retezat.

A fost primul antrenament facut in Circuitul www.7Munti.ro special pentru sezonul meu de munti inalti de anul acesta si am fost foarte entuziasmata.

 M-am bucurat cand am aflat ca vine si Paola Sorina la acest antrenament si am fost si mai bucuroasa vayand ca ei ii place miscarea in natura si sa se dea cu bicicleta.Asta am aflat vineri cand ne-am intalnit la Carnic.     

In zioa ascensiuni am plecat pe la ora opt dimineata de la cabana Pietrele unde am dormit. Pe drum am vazut cascade si am topait din piatra-n piatra. 

Sorina a mers putin mai incet pentru ca era prima data pe pietre si nu era obisnuita. Eu mergeam in fata si ma mai oream sa-i astept.Vremea a fost excelenta nu au fost nici foarte cald nici frig din cauza norilor care acopereau cerul dar nu a plouat.Cand am ajuns in Saua Bucurei am vazut lacul Pietrele pe o parte si lacul Bucura pe cealalta parte.

Dupa ce am facut niste fotografii ne-am continuat drumul spre varf. Pe la ora unu am ajuns iar Sorina era foarte incantata de priveliste si de traseu. Pe varf mai era un grup de vreo zece persoane care venisera pe Valea Rea si Saua Pelegi. Dupa ce am facut poze de varf si ne-am odihnit am inceput sa coboram. 

Eu m-am imprietenit cu acel grup si am luat-o in fata pentru ca eu stiam traseul de creasta ce ne scotra cel mai repede in Curmatura Bucurei. Apoi am coborat  pe la Lacul Pietrele si am mers impreuna pe la Cabana Gentiana, pana la Cabana Pietrele.

Dupa vreo ora si jumatate s-a intregit si grupul nostru, am stat impreuna la masa, la povesti si facut planuri de viitor.

Vino si tu sa ne ANTRENAM imreuna in cele mai aropiate ascensiuni
                                             

                                          19 - 21 Iun  - Ceahlau - Varful Ocolasul Mare 1907m;

21 - 23 Iun - Rodnei - Vf. Pietrosu 2303m;

15 aprilie 2015
Ai simtit  Magia curajului, acum Esti Temerar, arata-ne ce poti! 

 

Mai multe fotogratii aici.

La intalnirea cu natura, cu muntele si cu cunostintele despre arii protejate, orientare, marcaje au venit 21 de temerari.

 

 


Eu am fost fericita sa vad ca sunt interesati de harta si busola, de marcajele turistice si se bucura de drumetie, frumusetea peisajului si de experienta intrarii intr-o pestera neamenajata.   

Vremea cam umeda cred ca nu prea le-a placut parintilor cu care au venit copiii, noi ne-am distrat alunecand pe frunze si lut, calcand  in balti si observand salamandre iesite la baie. 

 
Ne-am cunoscut si ne-am imprietenit, ne-am jucat si dupa drumetie, la prepararea mancarii la foc, la ceaun sau la gratar. Aici parintilor le-a venit inima la loc si s-au dovedit mai aprigi ca pe munte, neobositi in a gusta si a degusta. 

Deja ne cunoastem, stim cam ce si cui ii place, adica drumetie sau jocuri la inaltime si escalada sau si una si alta. 

Magia curajului 1 februarie 2015

 o drumetie pa traseul Rasnov Glajarie – CabanaMalaiesti – Padina Crucii si retur

A fost o duminica perfecta: vreme excelenta, cu ninsoare usoara, nu prea frig, cu  prieteni  cu care ne-am bucurat de munte, de joaca in zapada, de ce-am vazut de pe Padina Crucii si de la Cabana Malaiesti .

Parintii cred c-au fost mai obositi ca noi: la intoarcere, cand am mai stat putin la joaca si catarat la panou la Club, pareau cam grabiti  acasa.
Ne vom mai intalni, cu siguranta, la catarat si pe munte; ne-a placut, mai vrem!



 Participa si tu,
data viitoare. Acum, duminica 1 februarie, a fost, la Magia curajului, o drumetie pa traseul Rasnov Glajarie – Cabana Malaiesti – Padina Crucii si retur. Cu Geta si jocurile ei, copiii au simti magia de a-si descoperi curajul si indemanrea de a ajunge la cabana, in gol alpin si pe o culme montana pe timp de iarna. Au afla si deprins notiuni de orientare in teren, de folosire a hartii si a busolei, elemente de siguranta in drumetiile de iarna,

Program:

9,00  Intalnire in Rasnov, la sediul Clubului Sportiv Montan Altitudine, Piata Unirii nr.15;

9,00 – 9,30 Transfer auto in Glajarie,cca. 10km;

9,30 – 12,00 traseu Glajarie – Cab.

Malaiesti, cu mici pause in puncte de belvedere;

12,00 – 12,30 pauza de regrupare si ceai la Cab Malaiesti;

12,30 – 14,00 urcare in Padina Crucii,  joaca pe creasta, intoarcere la Cabana;

14,00 – 16,00 pranz la Cabana, odihna, jocuri si explicatii in zona din jurul Cabanei Malaiesti;

16,00 – 17,30 coborare Cab. Malaiesti – Glajarie;

17,30 – 18,00 transfer auto in Rasnov la sediul Clubului.

  Costul este de 50 lei/copil si include gustare pe traseu  pranz, la Cabana Malaiesti,  Geta si monitor al Clubului pe tot timpul programului.

  Au participat si parinti, lasand copiii sa interactioneze cu Geta si intre ei, sub conducerea si supravegherea monitorilor, fiind o atmosfera de grup in care cei mici au asimilat mai usor si mai repede lucrurile si deprinderile noi.

relatii si inscrieri la: 

• 0722 369 965
• geta@temerarul.ro
• alti_tudine@yahoo.com

 Anul Nou 2015    

       In prima postare de pe “Gete Traieste la Altitudine” vreau sa va spun cat de fericita am fost de revelion! Si cat as vrea sa pot sa va aduc cu sufletul acolo! Si asta pentru ca sunt hotarata sa va fac sa va descoperiti pasiunea pentru natura si munte in noul an.

     Sa va descriu intai locul: muntii Fagaras, Transfagarasanul, inainte de tunel, pe partea argesana, cota 2000. Asta inseamna  zapada pe versantii unei vai care se inchide in creasta principala a Fagarasului pana la care mai sunt cam 300 de metri. Inseamna creste si varfuri deasupra ta si, sub tine, la 400 de metri, valea printre versanti impaduriti.

      
     Sa va descriu oamenii: deosebiti, fantastici, cu multa experienta si pasiune de munte, bucurosi ca s-au intalnit, cu amintiri si povestiri, cu sperante si planuri, toate legate de locuri in care si eu as vrea sa urc cat mai curand. In prima zi cand am urcat de la cabana Capra la cota 2000 a fost o zi cu cerul senin si cu peisaje deosebite, cu zapada buna si sub -20 de grade. A doua zi, inainte de revelion, am trecut prin tunel si am vazut, de data asta din Caldarea Balii, creasta si varfurile unde voiam sa fiu in prima zi a noului an.

    In prima zi din anul 2015 am fost pe creasta! Vaful Iezarul Caprei de 2417 m., pe vant si ceva ceata sus, si am coborat la Balea lac prin saua Caprei. Desi a batut vantul a fost senin in afara crestei , a fost zapada multa si a trebuit sa batem urme .  Am mers cu coltari si pioleti pentru ca era panta si zapada era inghetata sau inghesuita pe firul vailor. Am revenit prin tunel, am ajuns la timp sa prindem, de la adapostul cabanei, apusul rosu, cu nori si vant.

 Apoi am avut timp sa ma gandesc ce frumos este, ce bine ma simt dupa ce am facut un varf, sa ma gandesc la voi, in timp ce tata si prietenii lui au trecut la povesti din ture si expeditii trecute si mirosul de scortisoara (de la ceai?!) a umplut incaperea calda si primitoare.

Cu Sasa si Noni care a facut si fotografiile